poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-10-15 | | Probabil și tu, maestre, știi cum e când ea îți înșiră nimicul cotidian la picioare iar tu aprobi dând din cap cu gândul în altă parte. Așa făcuse acum două seri – circula prin mine și vorbea, din clarobscurul unei coaste sau poate din vârful piciorului, până când apăruseră stelele, iar eu, cât a tras un fum de țigară, chiar i-am spus: “În timp ce vorbeai tu, au apărut stelele.” “Ce spuneai?” (zise, suflându-mi fumul în ochi și în gură, continuând să ignore praful stelar de pe buze și de pe țigară, scuturându-l cu o ușoară insolență la coșul discursului.) Și a continuat să vorbească, iar eu să dau din cap, urmărind mișcarea stelară, fină ca a limbilor de ceasornic, până când, deodată, cele două limbi, a ei și a cerului, au început să se atingă, să aibă locuri comune, să se lege precum firul de lână al bunicii, din fire mai subțiri, de culori diferite. Ți s-a întâmplat și ție aceasta, maestre? Să simți, la propriu, această muzică trecându-ți prin degete? Aceeași sincronie a fenomenelor, ca atunci când spui: “ești de neuitat”, iar ea se uită prin tine, căutând să te vadă sau poate să te mănânce de viu. În fine, acum nu pot decât să-ți mărturisesc, ție și surorilor noastre, că visai cerul ca un manuscris de piele, cu pistrui, pe care degetele mele citesc, speriate, aici o stea, dincolo alta...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate