Cad umbrele rătăcitoare
Peste a firii iz de spumă,
Cu râncezime îşi hrănesc
Infatuarea ce afumă.

Amorul se preumblă-n cărnuri,
Cu pricepuţi ai arcei goale,
Şi-n spiritul cel animalic,
Cresc coarnele originale.

Bătaia cordului dramatic
Aruncă spirite-n extaz,
Curg vorbe în iureşul lumii,
Linguşitoare, după caz.

Perpetuează-n viaţa plină,
Fără oprelişti sau eforturi,
Scursuri din zarea somnambulă
Cu ani împachetaţi de mofturi.

La cer îşi cască gura chipuri,
Spre Dumnezeu, de l-au convins,
Dar dacă nu, ei - îi iau locul,
Cu-alţi dumnezei de neatins.

Priveşte-n lut înţelepciunea,
Ce-i moştenită-n timp, departe,
Cuprinde-'nvăţătura clipei,
Din noi, liant de pietate.

Legi peste legi ne înconjoară
În pripăşiri, roi de-‘nţelesuri,
Și chibzuiesc minţi ce pulsează
În hrana crustei interesul.

Fatalii foametei damnate,
Îngână vorbe-n limbi spinoase,
Din găuri de timpuri ţâşnesc
Sonore creaturi din oase.

În litere se-nghesuiesc
Noi roduri din grăunți stricate,
Analfabeții pe comete
Tânjesc la glorii fără moarte.

Bat câmpii prafuri rătăcite,
Cu traiuri scurse din țărâni,
Durearea de tenebre îi 'nalță,
Nu umilința celor buni.

Demonii roşii cuibăresc
În jilţuri, pe spinarea lumii,
Şi prind arcada timpului
Pe coasta grasă a minciunii.

Prezentul jarului îşi duce
Cenuşa-n neamul viitor,
Semeț, se-‘mbată haiducia,
Lihnită-'n jaful şerpilor!