poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-10-05 | | Văd prea bine că stepele noastre s-au transformat în munţii cei mai obraznici faţă de timpul ce nici măcar nu ne cunună; şi mai observ că noi n-am simţit absolut nimic până acum, nici măcar seismele curioase, lascive, pofticioase care anunţă mereu apocalipse ce nu se lasă până nu mângâie copiii noilor popoare sau nu unesc mâinile care doar au atins pereţi. Ochii să-i deschidem! Nu mai poate lumea să rămână la fel! Să simţim mişcările astea ale Pământului care ne iubesc mai mult decât proprii noştri părinţi, făcând să iasă din noi şi dintre noi cuvinte în formă de minereuri sau, chiar mai sfidător, vorbe în război cu nişte culori ce nu s-au mai pomenit până acum pe Terra, din acelea care nu au nevoie de flori ori fulgere pentru a zâmbi, dansa, dezmierda sau a se urca până la Dumnezeu cu argint de prin gunoi. Tot mai sus, aşa trebuie să se întâmple! Trebuie ţinute în mâini şi auzite prin liniile de palme ridicările astea de munţi, tangoul ăsta sarcastic şi totodată risipitor între micimile harnice şi fortăreţele care trebuie să moară pentru noi, acestea din urmă ajungând să silească istoria lumii a ne arata din ea doar canistrele goale din care se nasc sufletele care simt cu adevărat ce înseamnă a sili iubirea să nu ţină cont de naţii, învăţându-ne şi versurile să se dea cu pauzele de pereţi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate