Se tânguie în veștejeală
Amurgul, vântul prin păduri,
Și sfâșie la nimereală
Crenguțe vii și uscături.


Se răsucește și aleargă,
Și fură așternut de sol,
Și toamna-și pune pe o targă
Un pui de deal, ce-a rămas gol.


El a strigat în dezgolire,
Prin ploi iscate din senin…
Rămas confuz în răscolire,
Așteaptă-n vers să îI alin.


Livada murmură balade,
Și-și leagănă cu patos, dor,
Și pomi, și frunze în rulade,
Ce s-au unit și triste, mor…


S-agită vântul și-n țărână,
Pe sub rever de cer mâhnit,
Și-un gard bătrân, căzut pe-o rână,
A plâns un timp…acu-i tihnit.


Pe-o lacrimă, în toamna mea,
Un vânt în frământări, jelea…