Urc nestingherit în pomul toamnei,
sunt un copil al fructelor coapte
ce se dă în vânt de atâta miros
și nu pot să uit că trăiesc printre oameni
într-un loc stăpânit de frumos
unde porțile soarelui sunt deschise
pentru orice flămând.

Privesc luminos cum fuge întunericul,
cerul se închide în mine
și aștept să răsară luceafărul
ce dă glas cuvântului ales
lăsat de Dumnezeu să mângâie ființa
și s-o ridice din picioare în aer.