Poate vom pricepe taina insucceselor din viață
Care-au fost balastul forței ce-o pierdusem zi de zi,
Revenind fără de scuze din trufia mălăiață
La realitatea dură care-arată ce vom fi.

Forțele acestea palizi ne fac inimi anxioase,
Mult supuse umbrei negre dominândune-n ascuns,
Să ne-alunge fericirea spre cotloane-ntunecoase,
Apogeul biruinței de la noi să fie smuls...

Este zbuciumarea veche din amara noastră dramă,
Căci doar ea ne tăbăcise experiența de cobai,
Până ce, venind din ceruri, o ciudată hoiogramă
Ne-au schimbat în tari oțeluri slăbiciuni de putregai.
.
Cum să pierdem din prostie toate-aceste dăruiri?
N-avem dreptul amorțirii și-ndulcirilor cu falsuri
Spre neanturi de-amăgiri ce ne-ntorc din cuceriri
Coborând din înălțime în târări cu pași de valsuri...

Nu-s nicicum aici reproșuri la trecute insucese,
Însă noi, în România, nu vrem să mai repetăm
A fi iar supuși nevolnici la străine interese,
Căci dorim să fim puternici, nu, ca sclavi, să sucombăm !

Glen Ellyn, 23 sept. 2019