- Pe prispa gândurilor -

Stau pe prispa gândurilor mele
O lacrimă necoaptă mă leagănă ușor
Mă duce-n gheenă și-napoi la stele
Mă duce de-a umăr, mă ia de pe pridvor,

Mă poartă-n bezna eului obscur
Înfiptă bine-n carnea mea adâncă
Și nu mai știu cât pot eu să îndur
Să tot aștept divina lui poruncă,

Când știu că vreau aproape totul
Iar fricii hrană să nu las nimic
Să mă-nrudesc cu infinitul
Iubirea să n-o iau de inamic,

Peste a lumii lungă-albă șovăire
Să zbor sclipind ca un cosmic visător
Un vers să las apoi la omenire
O scânteie chibzuită la un simplu trecător,

Printr-un cuvânt s-ating înțepenita conștiință
A gloatei mute cu gemene multiple
Ce ca ciupercile apar și pleacă-n neștiință
Fără a știi cum viața scurtă a umple...