Când moarte a trecut pe drum spre apus
și coasa era cu gura îndoită de pietre
se trag clopotele a furtună,
cei care așteptă să vadă ce se întâmplă
au neastâmpărul în trup.

Toți cu o curiozitate bolnavă
mă privesc dacă îmi păstrez calmul,
un timp am crezut că nu sunt eu
cel cu brațele încrucișate
fără niciun scop,
am întrezărit repede apoi
timpul care se răzvrătește pentru cel iubit
înainte de împlinirea legilor.