nu ştiu dacă azi o să plouă
dacă am uitat rufe întinse pe frânghie
o rană deschisă… doar gândul meu
spânzurat către tine

[buburuză înnegrită cu orange testează trupurile noastre ca pe aer; nimeni n-o mai strigă pe nume!]

o iau de la capăt
şcolar conştiincios
încercând să descopăr locul acela
unde s-a strecurat greşeala
păcatul în miniatură al strămoşilor vajnici

paginile se acoperă de straniu

*
oameni goi intră în septembrie
ca de insectă îşi scutură văzul
îşi murdăresc mersul în moartea căzută
dintr-un vârf de copac sau de înger
se încuie între teancuri de haos
sufletul!
locul acela unde se petrec risipiri iremediabile
terenul minat…
o bombă nedezamorsabilă la fiece secundă

*
atâta vreme cât nicio stare nu poate fi aprofundată
iubirea va rămâne ca de obicei la stadiul de proiect
teoriile majore ale umanităţii vor converge spre altceva
punând în încurcătură… în transă Divinităţile

*
docili simulăm încăpăţânarea
purtăm pământ… obstinându-ne-n roşu
duminica încearcă o minimă variaţiune sinestezică
făcând abstracţie de principiul discontinuităţii

ne dezbrăcăm
aruncăm cât colo aripile
convinşi fiind că am eliminat
toţi prădătorii
idioţi aşteptăm
vindecarea de nimic


*
azi mă rog
cu imaginaţia femeii preistorice
instinctuală, bolnav de naivă şi rea
în apucăturile mele
poetice

*
a fost o vreme
când eram irezistibilă
şi pe timp de invazie