nu știu dacă mor sau de ziua mea
iubirea precum un gong bate miezul nopții
până la umeri nu se-ntâmplă nimic
niciun semn de la tine

un papagal stâlcește cuvintele
mecanic din psalm
a venit rândul meu să mă bucur
în limbajul mimico-gestual

moartea mă strigă naivule
nimeni nu se oferă
seara nu apuc să mă-mbăt
amorțesc pur și simplu
sufletul
de la masă mă ia de un braț
să mergem nu mai sunt bani

am un fular de la mama