Iubiri dulci, ah, Iubire! Nu-s toate-adevărate.
Iubiri în inimi arse de nepăsări prea reci,
Se-adună precum jarul din codrii arși pe veci...
Iubiri ucigătoare, iubiri întunecate !

Cresc doruri după doruri pe-aceleași reci poteci,
Iar tu, vis de mistere, din lumi necercetate,
Venind din aurore, din taine luminate,
Ne răscolești simțirea prin orice loc când treci...

Tot mai pierdut ni-i glasul și gândul tot mai sfânt;
Izvoarele din murmur se potolesc și ele
Când tu apari, se face tăcere pe pâmânt
Sau poate ni se pare... Oricum, nu-s clipe grele,

Dar, Doamne, ce ferici sunt cei care-au stat departe:
Nu-i spulberă iubirea, căci nu-i știu al ei foc...
Mă-ntreb: fără iubire, mai bine-i să-ți faci parte,
Trăind o viață-n tihnă, făr-a iubi deloc ?

Glen Ellyn, 31 aug. 2019