sub pleoapa nopții plânge un cobzar
cântecul stelei s-a înecat în val
și-a zidit eșecul într-un os de zar
poartă masca fericirii la carnaval.

după lacrimi amare zâmbete răsar
cearcănul insomniei l-am ascuns sub fard
prin sufletul meu gonește-un armăsar
caută în mine spiritul de bard.

se hrănește numai cu jar și ovăz
îmi poartă zborurile în necuprins
valuri de lumină curg din văz
o stea din Carul Mare l-a aprins

uniți pe vecie ca lacătul și cheia
el îmi e bărbatul eu îi sunt femeia.