mă strâng un fel de maluri-nalte de pământ
și între oameni nu e loc nici de iubire
mi-e visul tânăr un ecou de arbor frânt
când o pădure veche pleacă-n nemurire

nu pot nici să mai strig în secolul de plumb
când nu mai este timp de viață nici de moarte
când sângeră toți plopii și râul de pe prund
pe o planetă tristă, bizară și departe