poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-07-24 | | când eram tânăr nu-mi păsa, mă descheiam la suflet și mă umpleam de noapte cerul îmi mângâia pletele și mă umpleam de tăcere ce bine e să te umpli de viață să trăiești așa, fără să bagi de seamă mă lăsăm pe spate îmbrățișând tăria și cerul se scurgea prin ochii mei în pământ iar pământul se ridica pe vârfuri mi se cățăra pe umeri și mi se strecura în suflet odată cu respirația purtând viața în fiecare noapte ieșeam din lume umblam hai-hui prin visele oamenilor încurcându-le cărările și mă-ntorceam iar în lume. neprihănit, pui abia născut la pieptul vieții... cât de ușor e să te îngropi în uitare și viața să te gâdile râzând pe la nas acum am deschis fereastra spre toamnă și cerul s-a strecurat în suflet culcușindu-se la picioarele vieții amintirile se-înghesuie cu mine-n pat trăgându-și pătură de uitare și-îngânându-se una pe alta uite așa e viața: o bătaie de inimă și-o răsuflare
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate