când eram tânăr nu-mi păsa,
mă descheiam la suflet
și mă umpleam de noapte
cerul îmi mângâia pletele
și mă umpleam de tăcere
ce bine e să te umpli de viață
să trăiești așa, fără să bagi de seamă

mă lăsăm pe spate îmbrățișând tăria
și cerul se scurgea prin ochii mei în pământ
iar pământul se ridica pe vârfuri
mi se cățăra pe umeri
și mi se strecura în suflet
odată cu respirația
purtând viața

în fiecare noapte ieșeam din lume
umblam hai-hui prin visele oamenilor
încurcându-le cărările
și mă-ntorceam iar în lume. neprihănit,
pui abia născut la pieptul vieții...
cât de ușor e să te îngropi în uitare
și viața să te gâdile râzând pe la nas

acum am deschis fereastra spre toamnă
și cerul s-a strecurat în suflet
culcușindu-se la picioarele vieții
amintirile se-înghesuie cu mine-n pat
trăgându-și pătură de uitare
și-îngânându-se una pe alta
uite așa e viața: o bătaie de inimă și-o răsuflare