poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-07-20 | [Acest text ar trebui citit în francais] | Înscris în bibliotecă de Guy Rancourt
Des nuages s’étirent, s’étirent irréels,
Entre les branches noires enlacés. Tout l’hiver devant ma fenêtre, qui s’en va Et la danse de lumière sur les crêtes lointaines. Cet oiseau jamais aperçu ! Et le printemps et mon amour. Mes yeux qui s’éclairent, mes lèvres qui éclosent, Mon corps … Il fait très doux et très clair. Le monde est calme autour, en tendresse. Oh ! un moment, rien qu’un moment de calme pour toute souffrance. Car Dossie pleure les cris matinaux de ses enfants. Du monde je ne vois qu’un rectangle bleu Strié de noir luisant. Les branches tendent leurs bourgeons au soleil, Lèvres ouvertes, lèvres offertes. Je n’entends que le chant de l’ami inconnu, Le pas monotone d’un pion Et mon amour qui pousse dans le silence Du printemps. (Léopold Sédar Senghor, Poèmes perdus)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate