Cu arcada-nvinețită


Cu arcada-nvinețită-s și cu mâna dreaptă frântă.
Stau cuminte-n ambulanță și la ce mă-ntreabă tac;
Numai faru`-mi luminează calea neagră ca de drac -
Oh, iubirea mea e sfântă, oh, iubirea mea e sfântă.

Cu arcada-nvinețită și cu-o coastă dublu frântă,
Cred că-i fain să fac o listă și să sun la protopop;
Că simțesc cum pleacă viața din făptura-mi, în galop,
Oh, iubirea mea e sfântă, oh, iubirea mea e sfântă.

Cu arcada-nvinețită și cu aia na-ți-o frântă,
Mă gândesc ce om vecinu`, popa Nan, când, pe furiș,
Mă surprinse cu vecina, declamându-i, în cruciș:
Oh, iubirea mea e sfântă, oh, iubirea mea e sfântă.


parodie după

În arcane de pădure (Alexandru Macedonski)

În arcane de pădure întuneric ce spăimântă.
Frunza tace lângă frunză și copac lângă copac;
Noapte tristă, noapte mută, noapte moartă, cer opac –
Dar privighietoarea cântă, dar privighietoarea cântă.

În arcane de pădure vijelie ce spăimântă,
Trăsnet roșu ce-nfășoară și surpare de potop;
Pentru ce e armonia o mânie fără scop,
Dar privighietoarea cântă, dar privighietoarea cântă.

În arcane de pădure grozăvie ce spăimântă,
Aurora-ntârziată nu s-arată sub frunziș,
Întunericul în cale i s-a pus în curmeziș -
Dar privighietoarea cântă, dar privighietoarea cântă.