poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-07-03 | |
îmi aduc aminte unde era luna pe cer,
atunci când primii oameni cuprinși de îndoială au fugit crezând că vor scăpa de ceva ce mie îmi pare că mă pripesc dacă spun lumii să nu se teamă. în acest caz, sărutul ca morfologia iubirii seamănă cu o depresie necesară, ceva ce nu voi avea niciodată, un loc fără nume pe hărți, îmi fac curaj recitând din marii poeți: omule, nu muri singur aici, plin de răbdare, Dumnezeu cu privirea fixă ascultă în tăcere. din marile năpaste pe care ni le trimite, probabil nebunia e cea mai frumoasă, ne dă libertatea să stricăm la întâmplare, să ne împrietenim cu puternicii zilei. până să vând dantelă pe podul cel lung, nu puteam să trec cu vederea acele monede de aramă, silueta unor femei care se îndepărtează. nimic mai seducător. pustiul îmi poartă strigătul încoace și-ncolo, iar eu în pat cu dușmanul dezmierd un vin pe care nu-l beau pentru gustul său, ci pentru dorința de a simți briza sărată a mării, pe care întâmplarea a pus-o aproape de mine, atât de bucuros știind că voi prinde ziua de mâine ca pe un sacrificiu ce nu se cuvine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate