la umbre întrebuințezi lumină
în piept ți-e aerul zburat de îngeri
și-n miezuri duci minciunii dese-nfrângeri
eres din nopți crepuscul să dețină...

că vine dimineața-n veci, de plângeri
a căror oameni le vei râde-n cină
ce-ți caută în lutul tău pricină
da'n duh sunt ale Domnului răsfrângeri...

oglinda a icoană te arată,
dintâi murind, devin un necrofag
și-n putrezire gândul mi-e-n erată...

doar vis rămâne, însoțit de drag
de tine,-n amintirea înserată
și lumii mersu-i de-adevăr beteag...