Adormit-au zeii-n ceruri
Și niciunul nu mai poartă
Grijă pentru omenirea
Ce trăiește mai mult moartă.

Și-au luat cu toții fața,
Cred, scârbiți de-a' noastre fapte,
De la cela ce se crede
Singur, nevăzut în noapte.

Astăzi știu sigur că Zeus,
Budha și cu Afrodita,
Mohamed și chiar Hunab Ku,
Zalmoxis și cu Damkita,

Moise, Allah și Mesia
Au lăsat cu toții garda.
Nepăzită, neînfrânată,
S-a rupt prea devreme zgarda.

Câtă-ntunecime-n lume,
Cine-nvinge, cine-întoarce,
Cine scoate din pierzare,
Sufletele cin' le stoarce ?

Cine-mi curăță iar haina,
Cine capul iar mi-l spală,
Când va fi iar îndreptată
Coloana mea vertebrală ?

Natura azi se dezice,
Yin și Yang nu mai învață,
Secretele lumii toate
Se ascund de-a noastră față.

Ce s-o întâmpla în lume,
Cin' din urmă se deșteaptă
Și aduce iar speranța
Ce-o găsești pe Calea Dreaptă ?

Numai tu, de crezi în tine
Și cu ajutor pe care
Doar Hristos Îl dă de-a pururi
Dacă ceri și dai... Iertare !