poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-06-23 | | Vreau să plec acolo unde se termină cărările acolo unde pot să ating cerul, umbra unui stejar crescut din bătrânime să-mi fie loc de casă și ramurile lui să-mi fie acoperiș, liniștea să-mi fie prieten când singurătatea mă adulmecă ostil iar vântul de amurg să îmi mângâie trupul atunci când iți mai duc eu dorul acesta derizoriu chiar ridicol uneori. Vreau să plec acolo unde să fiu doar eu cu marea nemărginirea albastră să o respir, să o simt până în oase, pe stănci negre din lavă nouă crescute să mă răcoresc, valurile însetate să mă sărute-n ritmuri vii primite cu surâsuri dulci pierdute-n infinit. Vreau să plec acolo în pustietăți deșarte unde lumina de alamă nu cruță niciun gând topește minți mărunte, întunecate gata de teluricul stăpân ce viața ne-o conduce cu un orgoliu de jupân... Vreau să plec acolo unde chipul nopții îmi surâde și-ntunericul mă acceptă ca pe un copil de al său, acolo în pânza lunii să adorm neîmpovărată prinsă-n vis să înot cu stele dansatoare în valsul cosmosului infinit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate