melancolia îngerului s-a transferat în mine
mi-e frică, mă doare apropierea de amurg
mă zbat să las în urmă gânduri senine
între stânci și pietre ca izvorul curg.

în ploi de lumină patimi limpezesc
și crucea mea ce grea a devenit
adâncimile vieții le ating căci iubesc
tot ce mă înconjoară până la zenit.

dorințe de puritate se dezvoltă în minte
până la capăt îmi voi duce destinul
chiar de-am să trec prin foc de azi înainte
voi transcende în steaua ce îmi arde suspinul.

elanuri pure produc fermecător extaz
storc din mine lacrimi șiroind pe obraz.