Aș da mult să pot
scrie poemul
despre cel care ai fi vrut
să fiu.
Vinul nou în burdufurile crăpate,
pierdere asumată.
Fără figuri de stil, în puține cuvinte,
despre Regatul Ruginii.
Nu știi ce-mi ceri, nu știu ce-mi ceri,
am să-l caut pe acel om.
În gândurile mele
nu se mai poate odihni decât uitarea.

AÈ™ da mult
să ne îmbrățișăm sub merii-nfloriți,
două morminte năpădite de licheni obraznici.
În camera ta, în camera mea,
nu mai e loc
de creioane vii care scriu neîncetat
antipoeme.