când pe televizor o husă decentă, croșetata din ațică albă ca spuma laptelui
pe masa mare din sufragerie un mileu de macrame strivit de un frumos șlefuit geam de cinci milimetri
și pe fotoliile englezești câte o învelitoare împletită din lâneturi colorate ca un curcubeu
parcă nici nu mai contează ce se ascunde în fiecare sertar, în cutii de bomboane de ciocolată...
nasturii sunt păstrați că poate mai trebuie cândva, resturi de ață pe care nu te înduri să le arunci
chitanțele de la televizorul cu lămpi pe care îl ai sus pe șifonierul din dormitor
și cutia cu șireturi de pantofi desperecheate, decolorate și demodate...
cutia cu pioneze ruginite și hârtia albastră de învelit cărți și caiete
toate, îți trezesc un fior în adâncul inimii. privindu-le
îți dai seamă că ai trăit, că ai avut copii la școală și priveai câte două ore la televizolul alb-negru
îți aduci amintele de cozile la carne și lapte sau ulei și zahăr în care aflai o mulțime de amănunte picante.
acum te uiți în jur și nu te mai recunoști. din oglindă te privește o umbră de respect și stimă de sine
printre riduri descoperi urdorile unor lacrimi de mult apuse și poate chiar zâmbete
aștepți cu sufletul la gură sosirea poștașului care în curând va dispare și el
iei pensia și o așezi pe căprării inventate sau uitate
pentru că guvernul ăsta nu mai știe că tu ai plătit zeci de ani ceaseul și ceaseseul
și îți spune că nu mai poți face analize gratuite pentru că analizele din ziua de azi se plătesc
un consult este un afront și o insultă iar plata gigacaloriei este o tortură hibernală
bine măcar că ești singur, copii își văd de ale lor iar nepoții se pișă pe el de vot
hai sictir coană politică, toată lumea știe că ești cam curvă. noroc cu talk show-urile de televiziune
la care vin oameni deștepți care îți spun ce trebuie să faci. de parcă până acum nu ai fi trăit sau respirat
mai cârpești puțin un ciorap, mai încropești un ghiveci călugăresc și te rogi unui Dumnezeu umil de lângă tine
pentru că Dumnezeii preoților și ai preafericiților sunt puși să numere voturi, să slujească parlamentului și primarilor
și dacă nu te regăsești între paginile unei cărți, poate că nici măcar nu ai trăit
dar fruntea sus, în iad toate becurile sunt arse și nimeni nu o să te privească spunându-ți că ești o babă comunistă
îi cer iertare lui Dan Lungu pentru ingratitudine, dar dacă un ministru spune că suntem un popor de infractori
de ce m-ar deranja să mi se spună că sunt o babă comunistă? de parcă eu am ales să fiu. sau chiar mi-am dorit...