cumva obosită mă îndrept spre amurg
viața mea afost altar de poezie
lumini ancestrale prin inimă curg
umezind cu rouă iubirea târzie.

n-am trăit zadarnic, am evoluat
iluminarea sufletului o împrospătez
cu lumini angelice, frământ în aluat
maiaua nemuririi să o asimilez.

în colțul meu de rai e pace
emoții albe înfloresc în piept
mă iscălesc pe versuri vivace
de la steaua mea împliniri aștept.

răspândesc în lume gânduri locvace
inspirată zilnic de-un înger înțelept.