poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-05-03 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Deseori îți aud răsunând Pașii pe stradă. În mica grădină ruginie Albăstrimea umbrei tale. Sub amurgitul frunzar Ședeam tăcut lângă vin. De pe tâmplă-ți cădea O picătură de sânge În paharul cântător Oră a nesfârșitei melancolii. Dinspre astre adie Un vânt cu zăpadă prin frunziș. Fiece moarte îl doare Noaptea pe palidul om. Rană, gură-ți de purpură Sălășluiește în mine. Ca și cum aș coborî de pe verzile Coline cu brazi și din legendele Patriei noastre, Pe care de mult le-am uitat – Noi cine suntem? Tânguire albastră a unui Izvor de pădure năpădit de mușchi, Unde primăvara viorelele-mprăștie Miresme, în taină. Vara un sat liniștit Ne ocrotise copilăria Odinioară a seminției noastre, Stingându-se-acum pe-nserate Colina, noi albii nepoți Visăm grozăviile Sângelui nostru noptatic Umbre-n orașul de piatră. Traducere Mihail Nemeș
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate