pentru că nu te-ai gândit
la moarte
când ți-ai făcut casa în vârf de deal
vei fi bănuit de nesăbuință
că dintre zidurile strânse
greu te vor scoate
între scânduri fiind
vei auzi glasuri ce acuză
că ai fost visător între stele,
îți vor afla datorii și pricini
copiii rătăciți și pe cei nenăscuți,
câinii pe lanț vor tăcea
dar ei nu vor avea liniște
până nu vor spune că ai fost de pripas
cu iubiri pierdute sub colbul de lună,
faptele bune se vor șterge,
nu vei fi singur te vor însoți
norii din priviri mohorâte,
bocitoarele în cuvinte sărace te vor spăla,
ca niște
becațe la marginea drumului
ce scormonesc iarba,
ei vor da de pomană straiele tale
să nu te uite satul,
peste pânza albă când te vor trece
vor ca tu cuminte
să mergi în constelații
unde nici răsărit nici noapte
nu vei cunoaște.