poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-04-26 | |
- Te rog îndepărtează, de poți, încă puțin
Paharul ăsta, Doamne, întins acum spre noi Amară-i băutura și plină de venin Și-n plus, mocnește-a ură și spumegă război. De când îl știi, pământul nu s-a schimbat prea mult Au mai căzut imperii, războaie au tot fost Și-n toată-această zarvă, în tot acest tumult Se-nhamă "omul liber" la jugul contra cost. Din umbră păpușarii, scoțând în față "sfinți" , Ne spun că rău-i bine și binele e rău Religiile se-nfruntă-narmate până-n dinți Oameni ucid alți oameni, clamând numele tău. Sub steagul toleranței, mărșăluind obscen Perversitatea, cinic, vrea dreptul la firesc Iar omenirea pare că pierde-un ultim tren Spre o iluminare a tot ce-i sufletesc. Și oameni sunt altfel, nu pot să îți explic Dar când privesc oglinda se văd ei înșiși zei Nu-s răi... nu toți desigur... nici buni nu pot să zic, Prea stau în nepăsare, prea sunt doar pentru ei. Li s-a indus ideea că nu le ești util Că pot și fără tine, oricine e viteaz Până când vine greul, atunci e mai facil Să-nalțe-o rugăciune să-i scoți din vreun necaz. Nici eu nu ies din cadru, o recunosc cinstit Puternic în credință nu sunt cum mi-aș dori Nu m-am pretins vreodată a fi un erudit Și nici sanctificabil vreodată nu voi fi, Dar văd cum omenirea, de-un timp se duce-n jos Și-n loc de elevare, involuăm fatal Și mă gândeam o clipă, că Tu, fiind Hristos Să faci un gest din mână, s-o-nalți spiritual... - Ce-mi ceri îmi stă-n putere, dar oare e-nțelept Să-ncerc s-aduc schimbarea la cei ce nu o vor? Când materialismul e singurul concept E greu a face pasul spre stadiul următor. Despre iluminare aveți idei cam vagi Eu v-aș purta tot drumul, la capăt să vă las Dar ce învățăminte mai poți, ca om, să tragi Când ai ajuns acolo, fără să faci un pas? Și chiar de-ar fi să fie ca mâna să-mi ridic Și să vă-nalț în spirit așa cum vă doriți, Ca ființe de lumină născute din nimic Cadoul ce l-aș face, ați ști să-l prețuiți? Când ți-e servit pe tavă, nimic nu pare greu Însă deschide ochii în jur și ai să vezi, Această lege-a firii va exista mereu: Ce nu obții cu trudă, nu știi cum să păstrezi. Aveți înțelepciunea de-a ști să cercetați Stăpân e fiecare pe propriul lui destin La orice întrebare, răspunsul îl aflați Cu cât parcurgeți drumul puțin câte puțin. De la-nceputuri, răul în lume-a existat Căci fără el ce-i bine, voi n-ați fi înțeles Și binele, și răul sunt lecții de-nvățat, Iar lecțiile-nvățate sunt pași către progres. Când timpul o să vină veți ști să judecați Având chiar libertatea de a alege voi În dragoste și ură de partea cui să stați, De răspândiți lumină sau împroșcați noroi. În voi se dă o luptă și ca să biruiți Credința să vă fie și sabie, și scut Nu disperați o clipă, căci singuri n-o să fiți Voi fi și Eu acolo și am să vă ajut. Pe Via Dolorosa și voi va trebui Din semne de-ntrebare, o cruce să purtați Și când veți înțelege că numai a iubi Este răspuns la toate, atunci veți fi salvați. Apoi, zicând acestea, Iisus s-a ridicat Din flori i se întinse covor pe sub măslini Și sub lumina lunii porni îngândurat Sărutul să-și primească și ramura de spini.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate