eu din hyperboreea vin


eu din hyperboreea vin, din țara astrală,
cu măiestrul abaris pe săgeata de aur,
din tărâm fără noapte –
mereu numai zi, numai vară …
sunetele, silabele, cuvintele toate,
prin aer de-azur străpur,
unele altora își răspund,
sonore oglinzi în visate oglinzi,
în târzii răsfrângeri ivindu-se, iubindu-se
sonuri, forme, culori în ochiul spiralei –
de neuitat sinestezie
în duruta, zvâcninda lumină
înflorește adâncă aură
neasfințitul eon dulce prelung –
eonul de aur sub aură.