poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ am o emisiune înregistrată în cap în 1985 ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-04-12 | |
Când trupul înfloreşte ca şi lacul cel cu nuferi
şi dai cu ochii roată pân’la-ndepărtate maluri, tu iubito, nu mai poţi focul dragoste-i să-l suferi vechea lotcă nu mai e între trestii, nici pe valuri. Stai cuprinsă de absenţa serilor de catifea într-o visătoare vraje-n care-ncepi să te ascunzi şi-ţi ghiceşti norocul lipsă într-o ceaşcă de cafea linii negre desenate-s în pereţii ei rotunzi. Nu mai eşti în oglinda anilor de floare rară, dar oricum eşti tot frumoasă şi zurlie uneori, te-a lovit în trup, frig de iarnă, arşită de vară, dar ai flăcări peste ape ca ascunsele comori. Eşti iubită-n profunzime cum cuvântu-n poezie, ştiu în balansoarul vieţii toate vin şi toate trec, nu ai niciun fel de dogmă şi nu cazi în erezie de aceea datul sorţii vreu cu tine să-l petrec. Te las în risipirea fructelor aproape coapte fără nicio amăgire sufletul să mi-l culegi, în poemul fericirii rostit de noi în şoapte, să mărturiseşti din viaţă cât de mult mai înţelegi.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate