Imn Demetrei

Sărută merele grădinii, Demeter, tu, recoltei doamnă,
De le săruți, înfiorate s-or înroși vestind a toamnă,
Și vinul va plesni din struguri și via scoate-va lăstari,
Când c-un mănunchi de spice-n brațe din lan de aur o s-apari.

Sub pasul tău voi pune-n cale doar plante scumpe și alese,
Undiri de dafin și zorele un verde labirint vor țese,
Pe tron de flori și stuf și creangă, divină te voi așeza
Și roade dulci, împurpurate din mâna mea le vei gusta.

La umbra lin șopotitoare a domului împodobit,
Mă voi culca apoi în poala-ți, de munca verii ostenit.
Nevrednic ție, ars de soare, mă vei iubi ca rob al tău?
Sărută merele grădinii, sărută trist sufletul meu.

***

Pan

Pe culmi revarsă luna al stelelor noian,
De ce te-ascunzi de ele? Nu știi că zeul Pan
De cum se lasă noaptea iubire vrea să-și cate,
Prin tufe și hățișuri croindu-și drum pe coate?

El are lungi cornițe, dar crede-mă, nu-i drac,
Atâta doar că dansul și vinul i-s pe plac,
Iar de vei vrea în iarbă sărutul să i-l dai,
Îți va cânta la creștet năzdrăvănii din nai.

O, iată cum tresaltă pământul sub copită-i
Și iarba se aprinde, verdeața ei topită-i
În cercuri de lumină ce freamătă-n magie,
Materia, ea însăși, trezită e și vie!

Și iată cum în hore un vis ne înconjoară,
Cu iele fermecate ce ies întâia oară
Din ascunzișul sacru, iar zeul le e rege:
Din cele-o mie – una mireasă își alege.

***

Iederei din geam

Cu pețioluri de smarald
Te-anini de geam, iedera mea,
Și bați tremurător și cald,
Parcă-ai dori să-mi spui ceva.

Vrei să m-atragi spre o idee?
Hai spune-mi ce ți-a nărăvit,
Ce basm, ce vis, ce epopee
Când o gândeai te-a încâlcit?

Șoptește-mi tandru la ureche
Colindul sevei în tumult,
Înțelepciunea ta străveche
De-a pururi sunt dispus s-ascult.

Voi sta o-ntreagă după-amiază
Privind la umbra ta din geam,
Să văd cum seva ta e trează,
Să văd cum pururea te am.

***

Sălciile care plâng

Sălciile care plâng
Peste lac, șopotitor,
Ciucuri de lumină strâng
Lângă piepturile lor.

Sălcii vii care străbat
Umbra lor adânc în lac
Din neantul înstelat
Poarta apei o desfac.

Și-năuntru ca-ntr-un nod
De imagini în oglindă,
Ele însele se văd,
Ramuri lungi pornind să-ntindă.

Fiecăreia îi pare
Un prieten c-a găsit,
În candidă-mbrățișare
Pletele li s-au unit.

O, tristețea voastră, sălcii,
Când vă văd neîmplinite!
Plin e dorul de ispite,
Plin e codrul de rusălcii...