erau trase la copiator și purtate din gând în gând și din generație în generație
în cartea mea, pe prima pagină era doar un îndemn la citire și înțelegere
și pe restul paginii goale am desenat semne disperate? !
pe altă pagină scria doar “sa nu furi”
și am desenat toate furtișagurile mărunte
pentru că cele mari nu încăpeau pe o pagină
pe altă pagină scria “sa nu minti”
și Pinocchio mă privea cu ochi mari, curioși,
neînțelegând ce se petrece
“iubeste-ți aproapele” scria pe o altă pagină
dar încă nu învățasem ce e iubirea
așa că am lăsat cartea să se odihnească până la al doilea descălecat
iar țara de povești s-a trezit între noi fruntarii
sub conducerea unui despot luminat
poate că nu toate țările
sunt pregătite să fie inventate
așa că ar face bine să rămână în lumea lor de baștină
departe de cărțile ce nu pot să le cuprindă
și de mințile bolnave ce le înghesuie
între fruntarii închipuite
chiar dacă poveștile sunt aceleași de mii de ani
cărțile diferă de la desen la desen
și de la copertă la copertă
așa că niciodată
nu voi obliga pe cineva
să înghită cuvintele ce m-au crescut
împotriva voinței lui