când Moartea-și părăsește iar iatacul
de prin fântăni să sece apa vie
noi îmbrăcăm o zdreanță-n poezie
a-nfige-n rost de trai sucit tentacul.

succinct, mi-e-n lut puțină putrezie,
cunoașterea pe unde îmi pierd acul
că parcă mi-e vârât în oase Dracul
iar Dumnezeu e doar o fantezie.

număcunoaște, dragă-,n nepământuri
spre mine iscălind misiva-n DA,
să nu te-apleci spre soare a-l uda
când pe un ram e-oglindă-n miez de cânturi.

prin tot ce-mi e, lucire de erată,
mă pariez pe-o ceapă degerată...