poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-03-29 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Floarea-soarelui se înclină spre vest și ziua deja cade în el ochiul în ruine și aerul vara se îngroașă și deja curbează frunzele si fumul de șantiere de construcții. Ea dispare curgând uscat de nori și strident de fulgere acest ultim joc al cerului. Cu toate acestea, și de ani de zile, dragă, ne împiedică să ne schimbăm unii copaci strânși în interiorul cercului din Navigli. Dar este întotdeauna ziua noastră și întotdeauna acel soare care se îndepărtează cu firul razei sale afectuoase. Nu mai am amintiri, nu vreau să-mi amintesc; memoria revine la moarte, viața este nesfârșită. În fiecare zi este al nostru. Unul se va opri pentru totdeauna, și tu cu mine când te uiți târziu. Aici pe malul canalului, picioarele în leagăn, ca și copiii, ne uităm la apă, primele ramuri dinăuntru culoarea verde care se întunecă. Și omul care se apropie în tăcere el nu ascunde un cuțit în mâinile lui, ci o floare de geranium.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate