o lume absolută o pot crea în mine
dar mereu melancolia mă transfigurează
accesul la putere trece prin serpentine
tăria sufletească mai crește câte-o fază.

nu m-am îndepărtat nicicând de Alma Mater
istoria ca Karma de pământ e legată
leagănul uitărilor este un triplulater
în lumina razei fericirea se dilată.

prin păcatul meu nu-l trădez pe Cristos
este o lunecarepe un aisberg de dor
un glas de orgă mă ridică de jos
sunt suflet zămislit de Ziditor.

sunt ca o catedrală cu arcuri și boltă
un duh mântuitor în mine se dezvoltă.