săpam primul cu râvnă să scap de iubire
trezit la cântatul cocoșului
îmi scuipam în sân să te scoată din fire
trăsura cu reni minciunile Moșului

orice-ar fi să nu-ajung iar acasă m-am rugat în zadar
la mâna paharelor sparte de tata de cotețul din pari
sacul meu cu porumb ieșea primul mereu la hectar
luna făcea găuri și vrăji dintre cele mai mari

îmi scriai o psaltire cu traista de gât o tuleam spre oraș
că doar nu eram prostul cetății
de-întreba cineva îi spuneam vreau să fiu împărat nu pungaș
în zadar socoteam cum să-amân ziua plății

și-apoi vin nu era să mă-apuc de băut
nu erau nici femei nici copii ca să râdă de mine
îmi ghiceai în cafeaua dintr-un bob de năut
dar eu nu mă-încredeam în mistrețul cu colți de argint sau în tine

preotul îmi citea până ziua trecea de durere
nici tu și nici eu nu doream o asemenea teamă
de-a vedea cum ne mor și părinți și bunici în putere
fără ca vreunul din noi să mai bage de seamă

tot săpam cu râvnă de slugă o groapă prea mare
Dumnezeu întreba nu cumva ai luat din pomul din care....