poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-03-19 | |
Sunt ecoul ideii emise cândva...
În armonie precede cuvântul creației, Taina ei învinge orice formă de înțelegere a mea. Din țărână fost-am crescut, modelat Pe calapodul ideii divine - sunt cântec unic! Azi încă simt urmele degetelor pe trup, Simt mâna arhitectului cum a modelat lutul În care a fost însămânțat sufletul meu; Și cât de frumoasă a fost melodia nașterii mele! Încă se aude ecoul ei... Azi am simțit uitarea. Uitarea mă împinge mereu înainte... Chiar ea să fie marea trădare din mine? Acum am înțeles, e mult mai clar: Uităm că suntem muritori și pierdem prezentul. Și iară simt acea mână peste trupul meu mereu grăbit În traversarea-i către ceva necunoscut. Dar dacă azi mâna a venit să culeagă recolta? Vai ce păcat că învăț să cânt ca o lebădă, Tocmai acum când văd curcubeul peste lacul plin de nuferi! Și încă simt degetele pe trupul meu cum cântă, Cântă melodia vieții mele-n spre amurg. Și se aude ecoul ideii emise cândva, Cum se pierde-n uitare, Cu o mână întinsă spre scara timpului... Scară prinsă la capete în vârtejuri halucinante: Primul o consumă, celălt o naște din nou, Alergându-se în neștire prin spațiu. În timp ce lutul meu se preface-n țărână, Încerc să mă agăț de scară, dar nu e palpabilă. Fost-am oare o idee, sau am fost cândva?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate