uneori mi se făcea rău din senin
ieri a fost ziua somnului cosmic
până și soarele a intrat în adormire
lumina se-mbrăcase în doliu
starea demonică a pământului era răsfrângerea
răspunsurilor mareșalilor cu gură și dinți nato
la întrebările condoleezzei/ condoriței rice
tu mă-ntrebai într-o doară
dacă nu sunt flamingo
perechea ta de o vară
flamingo
îți răspundeam evanghelic
nu
nu
pasărea flamingo
dădea un alt răspuns frumuseții
îmbrăcând lumina cu inima șerpașului
crescătorului de lame din anzi
creierul omului cumsecade s-a demonstrat științific
de ziua somnului pământului nu poate să adoarmă
dimpotrivă intensitatea verbelor și a substantivelor
înjurăturilor pe fața interlopilor devine ghid conduită
de seară promenadă iluminată de farul din alexandria
coborând din munți
m. olivier
profesor la college de france
după ce a băut lapte de lamă
& făcea o observație pertinentă despre jean paul sartre
a simțit cum din văzduh
de la foarte mari înălțimi
se apropie condorul
la 8000 m motoarele de la boening s-au blocat
începuse picajul & universitarii franței
se obișnuiseră cu moartea & măreția condorului
apoi ne-am așezat pe o pajiște pe-nserat
lumina neagră se așternea peste chipuri
apoi tu mi-ai pus aceeași întrebare aproape metalică
de cavou deschis dacă nu sunt flamingo dacă nu suntem flamingo
& m. olivier
culegând stelele de pe cer
una câte una
& așezându-le în strunga lătrată
de mai mulți câini decât mieii înjunghiați
pentru college de france de un cioban de pe rarău
murise soljenițân și acesta ne era subiectul
transcendentului în transhumanță
vladimir putin îi organizase funeralii naționale
& teologul catolic întreba habotnicul ortodox
ce însemna sărutarea din urmă
dacă se poate compara cu moartea în picaj a boeningului
însoțit de aripile fâlfâind foarte rar ale condorului din anzi
sărutarea din urmă
putin - soljenițân
melancolia inutilă a zeilor așezați la priveghi
cumva și la harvard s-au aprins lumânări
din gamma lambda
teritoriul cunoașterii absolute nu poartă stigmatul zădarniciei universale
& în tăcerea miliardară de pe wall street
ecclesiastul a început să se recite singur
acea clipă
m. olivier
a botezat-o clipa martirică a secolului
înscris în dodecaedru
forma perfecțiunii geometrice a sufletului
te strig pe nume și eu și el și tu
și tu mai ales dezgropi morții din gropile comune
de pe volga –moscova paginile netăiate din arhipelag
nedesfăcând triliardul de litere comuniste plutind spre Înviere
neavând puterea de a asculta discursul despre ființă și neant până la capăt
am resimțit nevoia acută să revăd beatles-ii aterizând prima dată pe jfk
& am trăit un moment de revelație tangibilă
cu felul în care john-paul-ringo-george
au depășit motoarele boeningului
asta e
i-am răspuns
m. olivier
nu poți muri totul abia începe
& de aceea oamenii au mâini și degete și alte organe
insuficient explicate de biologi
& revelația lui nichita de la o pompă de apă absurdă
transformare metafizică a creierului în altceva metafizic
insuficient explicată de nenăscuții oameni de nerostitele cuvinte
culese la lumina stelelor una câte una pentru a ți le dărui
sunt condorul care plutește dinaintea boieningului
ți-am răspuns nu ești flamingo decât când vrei tu
din dragostea condorului față de condorița lui
crescătorul de lame se apropie de atacama
media armonică dintre lume și viață
sărutarea din urmă