poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-03-12 | |
Mă-întorc înfrigurat în mine însumi
Ca într-o casă rece și pustie. Tăcerea, spânzurată, zace-n plânsu-mi, Iară din gând mi se prelinge o fobie: Prin umbra gri care-mi înghite trupul Ca orbul merg, cu mâinile întinse, Adulmec drumul și mă simt ca lupul Cu gleznele în gheața iernii prinse. Mă-ndrept spre o lumină seacă, Așchii din ea respiră crunt în mine Și mă transformă sau cu greu încearcă Să îmi găsească neștiute vine. Capul mi-l țin plecat cu îndârjire, Nu vreau să văd vreo umbră ce acuză, Lumina se arată lent, subțire Și întunericul se naște ca o scuză. Vreau să petrec în ziua lucitoare, Să mă ascund în cântec și cuvânt, Să răsucesc în sânge, curgătoare, Rana acoperită de pământ. Învins de râsul surd al îndoielii Și agățat de timp ca de un laț Să las tăcerea sub cuvântul pielii Să curgă-n salturi roșii, cu nesaț. Și îmbătat de propria-mi trufie Să cred că văd ce este nevăzut, Să știu că spun ce toată lumea știe Când vine vremea dulce de tăcut. Să mă arăt în razele de soare, În flacăra ce zilnic arde burgul, Căzut, în gânduri, crud, zornăitoare, Cerșind, cu fast, răcoarea și amurgul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate