Hai iarnă fă-ți bagajul și du-te, du-te, du-te
Nu-mi încerca răbdarea că fac atac de cord
Cât te detest! Spun multe și vrute, și nevrute,
Te-aș îngropa de vie, sub nea, la Polul Nord!

Să nu mai vii la mine, nu ești bine primită
Nu-mi flutura Crăciunul, căci nu cred în minuni
Nu sunt nici slab de înger să-ți cad întru ispită,
Ca pentru două zile să te suport trei luni!

Dispari cu-a ta zăpadă și gerul tău sinistru,
Cu nopțile devreme și țurțurii tăi reci
Îți jur că dac-o clipă aș fi eu prim ministru,
Aș da o ordonanță să nu mai vii în veci!

Cum să-ți suport ființa când Martie-mi zâmbește,
Când mugurii pe ramuri petrec de fac prăpăd?
Prin simpla ta prezență mă strângi ca într-un clește
Hai, pleacă, du-te, du-te, nu vreau să te mai văd!