se strecoară prin păr mângâindu-ți ceafa
întrece cu mult dorința fărădelegii din vârful degetelor
și tainicul of mort prea de timpuriu pe buze

îți sărută pleoapele, dincolo de orice extaz
era o cerere mult prea îndrăzneață care se topea
la căldura surâsului tău

se izbește de ecoul tăcerilor mele
e la fel de sinucigaș ca și trenurile de mare viteză
intrate în curbe strânse în ac de păr

intră în viața împrimăvărată
îmi dă puterea să aștept o altă zi înnorată
în care să presupun că aș putea fi soarele așteptat