Dezgheață coapsa câmpului sălbatic,
Fii liniștită, mamă, cum erai,
Toți îngerii cu sângele corai
Apasă peste crucea mea apatic.

Ce dimineață neagră şi sticloasă
S-a înșeuat pe coamele de munți!

Eram şi tineri şi eram cărunți
Şi ne-ndreptam cu toții către casă.

Din vârful pasului însângerat
Copiii mei se-ncumetă să fie
Copii născuți de ieri pe datorie.

Atât le-am fost şi-atât au meritat.

Slăbită şi cuminte, fiica mea
Se urcă pe copitele de brazi.

Din vârfurile pașilor nomazi,
Dezgheață coapsa câmpului de nea
Şi plângi pentru miimile de ani
În care n-am trăit îndeajuns.

Copiii mei, pe unde v-ați ascuns,
În gâtul nopții strâns de bolovani?

Copiii mei, pe unde ați murit?

Vă plânge noaptea asta înmiit.


3-13 aprilie 2017, Constanţa