poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-03-09 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Când au venit păsări să miște frunzele amarilor arbori din jurul casei mele, (erau oarbe zburătoare nocturne care forau cuiburi în scoarțe) mi-am pus fruntea către lună, și-am văzut o înaltă corabie cu pânze. Din malul insulei marea era sare; și uscatul se lărgise, și străvechi cochilii luceau înfipte în stânci în rada lămâilor pitici. Și i-am spus iubitei în care se agita un fiu al meu, iar pentru el ea avea continuu marea-n suflet: „Sunt obosit de toate aceste aripi care bat în tempo de vâsle, și de cucuvelele care stârnesc jalea câinilor când e vânt de lună prin trestii. Vreau să plecăm, vreau să părăsim insula.” Iar ea: „E târziu, scumpule: să rămânem.” Atunci m-am pus să număr agale puternicele răsfrângeri de apă marină pe care văzduhul mi le aducea în ochi din statura înaltei corăbii. Traducere Ilie Constantin
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate