Copilul moarte




As vrea sa incep sa inspir
Suferinta atomilor de vise
Si sa expir bucuria
De a trai o viata neinceputa.
Intr-o incordare a nervilor
Spre o expresie a fetei
Libera
Gasesc o macromolecula
A acelor ingemanari.
Ma doare sa vad cum in chinuri
Se nasc noi vieti anoste
Ce insa se vor mantui
Personal vorbind, prin mine.
Dar mai ales prin ele,
Prin conexiunile legate
De neuronii Sfintei Treimi.
N-o sa incetez niciodata
Sa cred ca lumea mea
Se oglindeste in doua.
Astfel visez,
Astfel sper,
Ca Mantuirea
Oricare ar fi ea e primita de cineva
Mai presus decat mine.