Azi, douăzeci și unu martie intră Berbecul
în echinox și cu capul său bărbătesc
bate în arbori și stânci
iar tu, iubire, desprinzi
la loviturile sale vântul de iarnă
de urechea ta înclinată
spre ultima mea vorbă. Plutește
prima spumă pe plante, palidă
aproape verde și nu refuză
avertismentul. Și vestea aleargă
la pescărușii care se-ntâlnesc
printre curcubeie: răsar
scârțâindu-i graiul
cu picăturile ce răsună
în peșteri. Tu le acoperi strigătul
alături de mine, deschizi punte
între noi și vijeliile
pregătite de natură sub pământ
într-o izbucnire fără înțelepciune,
întreci ivirea mugurilor.
Acum primăvara nu ne mai ajunge.



Traducere Ilie Constantin