poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-02-27 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Destinul nostru, plumb topit, nu poate să se schimbe, nimic nu-i de făcut. Am vărsat plumbu-n apă sub stele deși se-aprind focurile. Dacă stai goală-n fața oglinzii-n miez de noapte, vei vedea, vei vedea un om trecând prin fundul oglinzii, pe omu-n destinul tău care-ți dirijează trupul în singurătate și tăcere, pe omul tăcerii și singurătății deși se-aprind focurile. La ceasul când ziua s-a terminat și noua zi n-a-nceput, la ceasul când timpul s-a despărțit în două, pe acela ce de acum și dinainte de-nceput îți dirijează trupul trebuie să-l găsești, trebuie să-l cauți ca să-l găsească cel puțin un altul, când tu vei fi murit. Copiii sunt cei care aprind focurile și strigă în fața flăcărilor prin noaptea caldă (S-a pomenit oare vreun foc care să nu fi fost aprins de un copil, o Herostrat?) și aruncă sare în văpaie ca să pocnească (Ce straniu ne privesc dintr-o dată casele, devoratoarele oamenilor, parcă le mângâie o reverberație!). Dar tu care ai cunoscut harul pietrei pe stânca biciuită de mare seara când liniștea se-așternu, ai auzit de departe glasul uman al singurătății și tăcerii în trupul tău în noaptea aceea de Sânziene când s-au stins toate focurile și ai citit cenușa sub stele. Traducere Aurel Rău
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate