poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-17 | |
Nihil sine Deo
“ Sunt un laș, nu pot indura suferința de a fi fericit.” Keats Disperarea cuprinde și ultima Ultima fărâmă a vieții de apoi. O zbatere a realității închisă în paroxism de Dragostea de moarte și trupuri, De adorarea infernului care duce În infinit La chinul existenței noastre. Shambala lui Dumnezeu Și iadul lui Allah. Nimic adevărat… Înșelăm timpul și ascedem În strada principală unde putem înlătura Conceptul de ființe inferioare. Un taxi trece plin cu sclavi ai acelui creator În care credem și prin care gândim: Destinul e pus la gâtul conștiinței. Cum de putem privi mai departe de Gândul care tocmai se naște? Un adevăr a două trupuri Îmbrăcate în aceleași veșminte de mușchi Cusute cu capilare și vene. Eu și nimicul care îmi cere sa scriu aceste rânduri, Să trăiesc inferior sau sa mor în mișcarea concentrică A gândurilor. Vreau să pun capăt unor suferințe Mizere, Expuse ostentativ ochilor mereu schimbători. Fante verticale stranii prin care Continuăm să vedem lumea in figuri geometrice. Sunt doar un lichid născut din molecule Care se mișcă independent de voința mea. Dumnezeu a renunțat să mai cumpere sclavi Prin rugăciuni goale de sens. Acum îi crează. Când te gândeai, conștient De poziția ta. Ateu… Fatidic gând să crezi că ești Dumnezeu.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate