poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-02-21 | |
rosturile lumii sunt cu totul altele
adânci, necuprinse fericiți sunt cei care nu pot înțelege nu pot transmite, nu pot îmbrățișa un nu care să te poată defini ce repede uiți, cât de repede pleacă oamenii din interiorul altor oameni umbrele lor felul lor de a-și lua rămas-bun nu-l mai poți pătrunde niciodată nu ți-au cunoscut numele răsuflarea nici modul tău în care atât de înverșunat ai învățat să taci și câte altele trupuri de aer, trupuri de litere trupuri de dragoste în interiorul altor interioare comunicând prin stimuli electrici e bine aici, e binee lumea ta plină de anxietate se evaporă spune nu și cineva nu te va aștepta sub luna ca o pată pe o radiografie a cutiei toracice luna ta de zăpadă cum țipă cum țipă cum țipă cu un aer care avea el însuși propriul lui aer altfel s-ar fi sufocat ți-a înfășat picioarele alea care atât de mult te-au purtat până când nu ai mai venit alea care atât de mult s-au alungit până au ajuns șine de cale ferată gări traverse peroane nefericiți sunt cei care rămân în urmă ei sunt cei care numără, care țin rosturile lumii cei nemângâiați care-și plâng în pumni și noaptea nu-i satură nefericiți sunt cei care au apucat să te îmbrățișeze și tu i-ai oprit adânci, necuprinse rosturile lumii sunt cu totul altele ești singurul care levitează și nu are habar
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate