poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 210 .



Argonauților
poezie [ ]
Vol. Mythistorema

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Giorgios_Seferis ]

2019-02-20  |     |  Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea








Și un suflet
dacă este să se cunoască pe sine
trebuie să se arate
în propriul său suflet:
străinul și inamicul, l-am văzut în oglindă.

Ei erau buni, tovărășii, nu se plângeau
despre muncă sau sete sau îngheț,
au avut rădăcini de copaci și valuri
care acceptă vântul și ploaia
acceptați noaptea și soarele
fără să se schimbe în mijlocul schimbării.
Au fost bine, zile întregi
transpirau în vâsle cu ochii căzuți
respirau în ritm
și sângele lor înroșea o piele supusă.
Uneori cântau, cu ochii căzuți
pe măsură ce treceam insula pustie cu smochinele barbare
la vest, dincolo de capul câinilor
ca scoarța.
Dacă trebuie să se cunoască, au spus ei
trebuie să se uite în propriul său suflet, au spus ei
și vâslele au lovit aurul mării
la apusul soarelui.
Am trecut prin multe păduri multe insule în mare
conducând la o altă mare, pescăruși și sigilii.
Uneori femeile des consolate plângeau
lamentându-și copiii pierduți
iar alții i-au căutat pe Alexandru cel Mare
și gloriile îngropate în adâncurile Asiei.

Am ancorat pe țărmuri pline de scene de noapte,
păsările cântând, cu ape care au rămas pe mâini
amintirea unei mari fericiri.
Dar călătoriile nu s-au sfârșit.
Sufletele lor au devenit una cu vâslele și gardurile
cu fața solemnă a prorei
cu trenul cârmei
cu apa care le-a spulberat imaginea.
Însoțitorii au murit unul câte unul,
cu ochii căzuți. Vâslele lor
marchează locul unde dorm pe țărm.

Nimeni nu le mai aduce aminte. Justiţie.




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!