cenușa-n cer a pasăre-a trimite
să îmi îndupleci umbra a-nviere
să uzi a taină clipa cu tăcere
de prin fântâni cu ape-n vis jelite.

aievea că e mai cu mult ce piere
și mai adânc un somn și-s nunți cumplite
de mâine către veșnicii oprite,
ba chiar și astăzi sincer numai ieri e.

așa că umple-mi șoaptele-a-ndurare
și dă-mi eres măcar de zbor uman
țesut cu răni de adevăruri rare.

un giuvaier de fum, zidind tavan
secundei pipă, jar a sângerare
îmi suie drag de tine din alean...